Lucrările anuale ale FMI şi Băncii Mondiale au fost dominate de mesaje care privesc sectorul datorită căruia s-a evitat o nouă depresiune şi care s-a ajustat cel mai mult în perioada crizei: sectorul privat.
Iritarea maximă a participanţilor la cea mai delicată sesiune a lucrărilor anuale ale FMI şi Băncii Mondiale a fost legată de lipsa de acţiune a guvernelor zonei euro pentru a evita o nouă criză.
Inerţia factorului politic din regiunea considerată a fi epicentrul noii crize a fost blamată, direct sau indirect, de oficiali ai celor două instituţii, dar şi de reprezentanţi de top ai sectorului privat. Ministrul de finanţe din Singapore şi, totodată, mesagerul Comitetului Internaţional Monetar şi Financiar (IMFC) – organismul de coordonare politică al FMI –, Tharman Shanmugaratnam a declarat că lumea se află la confluenţa dintre datoriile suverane şi riscurile bancare, cu „epicentrul în zona euro“.
Lucrurile sunt complicate de faptul că recuperarea economică globală a încetinit în special în economiile avansate, inclusiv în Statele Unite. Oficialul a insistat că toate eforturile trebuie concentrate asupra creării de locuri de muncă, prin sprijinirea expansiunii sectorului privat. „Trebuie să punem agricultura şi siguranţa alimentară în topul priorităţilor. Pentru a face asta, trebuie să valorificăm creativitatea şi resursele sectorului privat“, a declarat el. Mai mult, se aşteaptă ca mediul privat să se implice inclusiv în capitalizarea băncilor europene, în caz de nevoie. Iar aceasta este mai mult decât evidentă în opinia participanţilor la lucrările anuale ale FMI.
Mesaje politice
Semnalul de implicare a sectorului privat în salvarea economiilor europene de la criză a fost lansat timid încă de la sfârşitul anului trecut. Principalul partizan al ideii era actualul şef al FMI, Christine Lagarde, pe atunci ministru francez al economiei. „Participarea sectorului privat într-un mecanism de combatere a crizei europene ar putea lua diferite forme, cum ar fi clauze de acţiuni colective pentru deţinătorii de obligaţiuni sau angajamente ale băncilor de a-şi rostogoli investiţiile în ţările cu riscuri“, spunea Lagarde la finalul lui 2010.
Odată instalată la şefia FMI, Lagarde stârnea iritare în rândul bancherilor europeni, după ce a declarat că instituţiile de credit ar putea avea nevoie de injecţii de capital forţate, pentru a stopa răspândirea crizei financiare şi a datoriilor suverane din zona euro.
Mai mult, şefa FMI spunea că trebuie căutate, mai întâi, resursele private, dar nu trebuie excluse nici cele publice. După calmarea spiritelor, ideea a fost preluată masiv la lucrările anuale ale FMI. Lagarde puncta că unul dintre factorii negativi care alimentează riscurile unei noi crize vizează „angajamentele politice ineficiente şi insuficiente“.
„Asta a dus la o criză a încrederii. Şi implică nu numai costuri economice, ci şi costuri sociale. Da, economiile emergente şi cele cu venituri mici o duc mai bine, culegând roadele unor decizii politice sănătoase. Dar nu vă amăgiţi: sudul global nu este imun la erorile nordului global“, spunea Lagarde, făcând referire la inevitabila contagiune în cazul prăbuşirii zonei euro.
Strategie incoerentă
La FMI s-a discutat intens şi pe marginea măsurilor concrete de sprijinire a mediului privat, cel care poate alimenta unul dintre cele mai importante motoare ale creşterii economice: crearea de locuri de muncă. O nouă depresiune a fost evitată nu datorită factorului politic, ci în special datorită mediului privat şi ajustărilor puternice pe care acesta le-a suportat.
Reprezentanţii FMI, în special directorul general, spun însă că ajustări suplimentare peste cele făcute deja sunt greu de suportat şi trebuie gândite soluţii pentru stimularea sectorului privat. Economiile emergente – cum este şi cea a României – par să fie mai puţin afectate de o nouă criză, cel puţin de primul val al ei.
„Economiile emergente şi cele în curs de dezvoltare, care au manifestat o stabilitate şi o creştere economică remarcabile, sunt un element-cheie în reacţia globală eficientă. Strategia este de a ajusta politicile macroeconomice, acolo unde este nevoie, de a reconstrui buffere, de a ţine în frâu suprăîncălzirea economiei şi de a consolida rezistenţa în faţa fluxurilor volatile de capital“, a transmis IMFC, corpul „politic“ al FMI.
Economiile emergente şi cele cu venituri mici o duc mai bine, culegând roadele unor decizii politice sănătoase. Dar nu vă amăgiţi: sudul global nu este imun la erorile nordului global. Christine Lagarde, director general, FMI.
Post new comment