Dupa frenezia din 2005-2006, negarea de la finele lui 2008 şi zbaterea inutilă din 2009 piata imobiliara a intrat intr-o deriva specifica perioadelor post-bubble. Bulele imobiliare nu se sparg zgomotos. Deflateaza incet.

Refuzul băncilor de a aborda pieptiş problema creditelor neperformante va amâna procesul de reaşezare pe baze sănătoase a sectorului real estate dereglat de accentele speculative din trecut.

Nebunia din trecut nu se va întoarce, chiar dacă actorii principali din ospiciul “boom”-ului imobiliar speră la aşa ceva.

Acel fenomen a fost rezultat al unei alte nebunii - financiare - care nu are premisele unei întoarceri apropiate. Ideea câştigului facil din terenuri, imobile şi dezvoltări va rămâne în uitare sub apăsarea unei realităţi în care randamentele sunt smulse cu greu.

Prin urmare, este normal să nu avem dezvoltările de altădată, târgurile cu lume buluc, încrederea oarbă a consumatorului, generozitatea băncilor şi nici acoperirea mediatică din trecut.

Jucătorii din bula speculativă nu ştiu să iasă din vechea paradigmă (a câştigului cu două cifre din simpla speculaţie), iar sistemul bancar nici nu îi sileşte la disciplinarea financiară de care piaţa ar avea nevoie.

Starea de negare generalizată blochează aproape complet acest sector în contextul în care în România e atât de mult de construit.

Tocmai pentru că nu pot dezvolta nimic, şmecherii din imobiliare s-au pus pe demolat. În Bucureşti ravagiile mafiei imobiliare au atins proporţii groteşti.

Deşi nu au  finanţare pentru noi construcţii, fericiţii cumpărători de drepturi litigioase, pricopsiţi cu imobile de aiureala retrocedărilor şi debandada din Justiţie, s-au pus să culce la pământ “relicvele” unui Bucureşti istoric ce îi încurcă în calculul randamentelor.

În Capitală fenomenul destructiv a cunoscut în acest început de iarnă un nou episod pe strada Berzei, unde au căzut câteva clădiri emblematice ale oraşului vechi. Explicaţia stă într-un proiect urbanistic ambiţios.

...articol original