Impozitarea averilor nedeclarate este atât o formă de amnistie fiscală, cât şi o premisă pentru abuzuri prin estimarea speculativă a veniturilor personale, cred specialiştii în taxe şi drept.

Din 2011, Agenţia Naţională de Administrare Fiscală (ANAF) va opera cu un nou concept: situaţia fiscală personală care ar trebui să reflecte raportul dintre veniturile declarate şi cheltuielile făcute de o persoană fizică.  Dacă diferenţa dintre acestea va depăşi 10%, dar nu va fi mai mică de 50.000 de lei, atunci posesorul averii va trebui să justifice provenienţa banilor sau a patrimoniului.

În cazul în care  explicaţiile nu vor fi convingătoare, suma va fi impozitată cu 16%.

Teoretic, noua prevedere din Codul fiscal, care urmează să fie detaliată în normele de aplicare, după o consultare cu specialişti din ţări în care funcţionează un sistem asemănător, ar trebui să ia în vizor veniturile nedeclarate, adică cele obţinute pe căi legale, dar sustrase de la taxare.  Veniturile nedeclarate, cu surse ilegale, ar trebui să facă obiectul confiscării, aşa cum reglementează deja legislaţia în vigoare. Numai că declaraţiile oficiale sunt ambigui. Premierul Emil Boc a vorbit despre impozitarea veniturilor „a căror natură este necunoscută“, iar ministrul de finanţe, Gheorghe Ialomiţianu, a arătat că „toate persoanele care nu şi-au declarat veniturile, iar în momentul controlului nu pot demonstra natura acestora vor fi impozitate cu 16%“. Ambele afirmaţii fac trimitere la veniturile ilicite.

Prin urmare, demarcaţia dintre legal şi ilegal este greu sesizabilă în cuvintele autorităţi­lor şi, din acest motiv,  interpretările   pot fi diferite.

... articol original