Firmele sunt reticente sa mai incheie contracte cu persoane fizice autorizate (PFA) din cauza legislatiei interpretabile care expune ambele parti la riscuri in cazul unor controale fiscale. Desi mai favorabila, taxarea PFA este inca inaplicabila, iar lamuririle autoritatilor intarzie nejustificat.

Contrar aşteptărilor pieţei de a primi clarificări privind taxarea activităţilor independente (PFA, drepturi de autor, convenţii civile) odată cu publicarea normelor de aplicare, haosul este şi mai mare. În ciuda faptului că suma datorată statului de PFA rămâne mai mică decât în cazul salariilor, după cum reiese din simulările realizate de consultanţii fiscali, rămân foarte multe dubii privind atât baza de impunere care, implicit, schimbă cuantumul taxelor datorate statului, cât şi încadrarea activităţilor în rândul celor independente sau, dimpotrivă, dependente, adică asimilate salariilor ca mod de taxare. Toate aceste necunoscute fac încă greu de calculat exact cât se plăteşte în fiecare situaţie - PFA în sistem real, venituri cu caracter ocazional sau repetitiv - şi conduc la o foarte mare reticenţă a companiilor de a mai încheia contracte cu persoane fizice. „Un aspect care ar trebui clarificat este baza de impunere pentru contribuţiile de asigurări sociale.  Astfel, conform legislaţiei, acestea ar trebui să se aplice asupra venitului net. Conform prevederilor din Codul fiscal, venitul net reprezintă venitul brut minus cheltuieli deductibile care includ si contribuţiile obligatorii de asigurări sociale. Ce ar trebui să înţelegem? Ar trebui oare mai întâi să le deducem înainte de a le aplica? Matematic, există o formulă în acest sens. Dar apare următoarea întrebare: oare va accepta Fiscul, la un eventual control, o astfel de abordare?“, se întreabă Alexander Milcev, Tax Partner Ernst&Young.

...articol original