Executivul celor 27 vrea sa generalizeze schimbul automat de informatii fiscale in UE

Secretul bancar a murit? Dupa scan­dalurile din ultimii doi ani legate de clientii americani si germani ai bancilor elvetiene, si finalizate cu dezvaluirea identitatii cetatenilor suspectati de evaziune fiscala in SUA si Germania, analistii au vorbit despre sfar­situl secretului bancar. In realitate insa, lucru­rile nu stau chiar asa. Elvetia, Luxe­m­burg si Austria cauta variante de com­promis pentru a salva acest principiu, care, de-a lungul timpului, le-a oferit casti­guri de miliarde.

Comisarul european al fiscalitatii, Algirdas Semeta, si-a reiterat intentia de a generaliza schimbul automat de date fis­cale la nivelul UE. Reuniti pentru doua zile, astazi si maine, in Luxemburg, minis­trii de Finante ai celor 27 vor abor­da aceasta chestiune, incercand, toto­da­ta, un compromis cu Luxemburg si Aus­tria, care se opun oricaror noi reguli si care inca mai practica secretul bancar. Solutia propusa de presedintia belgiana a Uniunii, care nuanteaza natura infor­matiilor fiscale, nu pare susceptibila sa intruneasca unanimitatea ceruta. Daca discutiile esueaza, subiectul va fi reluat in noiembrie. De fapt, care este pro­ble­ma? Lucrurile sunt, in esenta, foarte simple: din momentul introducerii aces­tei obligativitati, Luxemburg si Austria vor depune toate eforturile pentru a intar­zia termenele limita fixate pentru transmiterea datelor in cauza si, implicit, pentru a-si apara secretul bancar.

Tactica lor consta in blocarea tuturor propu­nerilor de revizuire a directivei comu­nitare privind fiscalitatea depozitelor de economii. Dornica sa extinda aria de aplicare a prevederilor cuprinse in respec­tivul document la nivelul tuturor tarilor membre UE si de a renegocia acordul bilateral cu Elvetia, Comisia Europeana se trezeste, de fiecare data, in fata unui zid.
Pastrarea anonimatului

Acest joc poate continua la nesfarsit? Nu, afirma categoric comisarul Semeta. „Obiec­tivul nostru ramane schimbul auto­mat de informatii”, a insistat el, subli­niind ca „uniunea va continua sa apere aceasta optiune prin toate mijloa­cele posibile”. Raspunsul statelor mem­bre este mai putin ferm.

„Luxemburg si Austria, explica un diplomat, s-au lansat, practic, intr-un joc contracronometru, in speranta ca Elvetia, cu proiectul sau «Rubik» prezentat drept echivalentul schimbului automat de date privind valoarea conturilor bancare, va deschide o bresa de refugiu”. Complicand jocurile fiscale din interiorul UE, Elvetia se face ca ignora aceasta cacofonie comunitara, dupa cum scrie cotidianul „Le Temps”. In ajunul reuniunii luxemburgheze, se­cre­­tarul de stat pentru afaceri finan­ciare al Evetiei, Michael Ambuhl, a informat UE ca Berna si Berlin au gasit o rezolvare pentru problema evazionistilor ger­mani, care-si ascund banii in Elvetia. O solutie care respecta, in mare masura, principiul proiectului Rubik, in sensul ca Fiscul german va recupera aproape 30 mld. euro, fara ca Elvetia sa ridice secretul bancar. Mai mult, pe viitor Elve­tia ar putea impune un impozit pe bene­ficiile realizate de clientii germani din depuneri, banii astfel adunati ur­mand sa fie varsati Ger­maniei, fara divul­garea identitatii deti­natorilor de con­turi.

Amploarea taxei nu a fost sta­bilita, dar se vorbeste despre 35%, adica cu 10% mai mult decat in Germania. Se ridica totusi o intrebare: cum sa impaci o intelegere bilaterala cu dorita revizuire a acordului privind fiscalitatea depu­ne­rilor din UE? Diplomatii care accepta sa abor­deze subiectul spera ca, intr-un final, Luxem­burg si Austria isi vor flexi­biliza po­zitia. In schimb, este posibil ca res­pectivele state sa solicite un plus de pre­siune asupra Elvetiei.

Proiectul Rubik

Propus de Elvetia, acest proiect consta in a-i obliga pe vechii clienti sa puna la dispozitia organelor de resort datele privind conturile lor, dar cu pastrarea anonimatului. Bancile se transforma in perceptori, in timp ce tarile de origine ale clientilor primesc banii datorati de acestia intr-un rastimp foarte scurt si fara batai de cap. Sunt vizate toate tipurile de plasamente si depozite, controlul fiind asigurat de Confederatia helveta si de organismele de certificare. Noii clienti trebuie sa ofere informatiile cerute de la bun inceput.

... articol original