Retragerile de capital străin din 2010, fără precedent în istoria recentă, corelate cu numărul nesemnificativ de noi companii intrate din ultimii trei ani, au făcut victime serioase în rândul firmelor de consultanță, a căror activitate depindea în mare parte de aceea a companiilor străine. Unele s-au remontat orientându-se către firmele autohtone, altele și-au redus tarifele la minimum. Nu puține alte firme, nevând de ales, au tras obloanele.

 

«Pentru noi, criza a însemnat plecarea investitorilor. Brusc, am pierdut clienți cu care colaboram de ani de zile, nu pentru că nu mai aveau nevoie de serviciile noastre, ci pentru că au decis să părăsească țara», spune resemnat directorul unei firme de consultanță fiscală din București. Lucrurile ar fi fost mai ușor de suportat dacă plecările ar fi fost compensate de noi intrări. Nu a fost însă cazul.

 

Principala noastră sursă de creștere până în 2008 era abordarea noilor companii venite pe piață: urmăream în datele Registrului comerțului noii investitori străini, le băteam la ușă și, adesea, reușeam să semnăm contracte bune de consultanță cu ei. În condițiile de acum, în care investitorii sunt în continuare păsări rare, concurența a devenit aproape absurdă, iar până când ajungem noi să le batem la ușă, s-a făcut deja coadă.“

 

Căderea și decăderea consultanței

 

De consultanță, fie ea contabilă, de management sau de resurse umane, a început să se audă  în România abia după anul 2000. Ulterior, domeniul a crescut odată cu investițiile străine, în condițiile în care cei mai mulți manageri de companii românești nu au priceput, nici până acum, ce rost are să apelezi la indicațiile cuiva din afară și să mai dai și bani grei pentru asta. Relevantă în acest sens este evoluția pieței de consultanță în management, care, după ce în 2005 fusese de circa 200 de milioane de euro, era evaluată în 2007 de Asociația Consultanților în Management din România (AMCOR) la 260 de milioane de euro, pentru ca în 2008 să atingă pragul de 400 de milioane.

 

A urmat reculul, iar atât pentru 2009, cât și pentru anul trecut, cele mai optimiste evaluări nu au depășit 350 de milioane. „Diminuarea investițiilor străine a afectat major proiectele de consultanță conexe acestora. Au dispărut proiectele mari de tip «integrare postfuziune», iar proiectele de managementul schimbării și-au propus mai curând scăderi de costuri și eficientizarea proceselor decât creșterea și dezvoltarea, cum era cazul în trecut“, rezumă mersul acestui business Mihai Svasta, președinte AMCOR și director al firmei de consultanță Svasta ICG.

 

Drept urmare, „în mod categoric, și tarifele au scăzut. Asistăm la o luptă dură pe onorarii: spre exemplu, negociem un proiect de creștere a productivității la unul dintre cei mai mari investitori străini din România, iar cea mai mare barieră este tot nivelul onorariilor. Asta, deși discutăm de valori de 50%-60% din tarifele anului 2007. Pe care clientul le consideră încă foarte mari“.

 

Svasta se teme că actuala stare de fapt va avea consecințe serioase pe termen lung: „În cursul anilor, prezența capitalului străin a adus nu doar cash, ci și o schimbare de mentalitate în ceea ce privește recurgerea la servicii intelectuale și obținerea competitivității organizaționale pe această cale. Așa că diminuarea intrărilor de capital ar putea avea efecte asupra modelelor de business de la noi, împingând România înapoi în anii `90, atunci când competitivitatea se obținea prin salarii mici, subvenții la materii prime și energie sau taxe neachitate la stat și tolerate de acesta“.

 

Măcar prin volatilitate, piața de consultanță de management diferă de alte sectoare economice: zeci de firme apar și dispar de la an la an în acest domeniu. Chiar dacă, de-a lungul crizei, tendința de reducere a numărului de firme a fost mai evidentă, sunt destule companii care au reușit să țină capul sus. Deschisă în 2005, filiala din Bucureşti a societății austriece Contrast a înregistrat în 2010 o creştere cu 20% a veniturilor. Potrivit lui Remus Laeș, managing partner în cadrul companiei, „echipa a reuşit să genereze venituri totale de peste cinci milioane de euro anul trecut şi preconizează o îmbunătăţire a acestui rezultat în 2011, datorită interesului tot mai mare arătat de companiile româneşti pentru managementul performanţei strategice“.

 

Hai la cursuri ieftine!

 

Un alt domeniu total dependent de fluxul de investiții străine a fost trainingul. „Preţurile pentru programele de training s-au negociat în 2009 și 2010 la un nivel cu 25% mai mic faţă de 2008“, spune Marius Decuseară Brandenburg, Country Manager al uneia dintre principalele companii de profil din țară, Trend Consult România. O altă schimbare, previzibilă de altfel la nivelul tuturor firmelor de consultanță, a fost includerea în pachetele de bază a unor servicii altădată plătite separat.

 

În plus, „pentru că bugetele de training au fost reduse, companiile s-au concentrat pe domenii de dezvoltare percepute ca esenţiale. Astfel, au avut prioritate cursurile care cresc performanţa în vânzări şi în menţinerea relaţiilor cu clienţii. Au dispărut, în schimb, la clienții mici, evenimentele singulare. Majoritatea firmelor pun acum în discuție proiecte complexe de dezvoltare ce se desfășoară și în afara sălii de curs“, afirmă managerul Trend Consult.

 

Probleme vremelnice, rezolvate cu angajați provizorii

 

„Munca temporară a fost serviciul care a crescut cel mai mult în această perioadă, numărul persoanelor angajate de noi în acest sistem dublându-se, de la 3.000, în primul trimestru al lui 2009, la 6.300, în prezent. Asta, pentru că multe firme au considerat că soluția optimă în această perioadă a fost externalizarea proiectelor de recrutare și administrare de personal pe proiecte de sezon.“

 

Astfel descrie Monica Dona, specialist în cadrul Lugera & Makler, mișcarea care a salvat cele mai multe companii de resurse umane, în condițiile în care principalul lor obiect de activitate în perioada anterioară crizei, recrutarea, „a înregistrat o scădere constantă în ultimii doi ani.“

 

Cazul Lugera este relevant, nu numai pentru că este una dintre cele mai mari companii de profil din țară, ci și pentru că experiența lor a fost împărtășită de cei mai mulți jucători din piață. Astfel, Trenkwalder, singura mare companie de resurse umane care nu are sediul în București, ci în Sibiu, „a înregistrat o creştere accelerată a cererii pe segmentul de angajări temporare, începând cu 2009 şi continuând cu 2010 şi 2011.

 

În contrapartidă, cererea de servicii de recrutare a consemnat o regresie în perioada menţionată, însă a intrat într-un proces de revenire începând cu ultimul trimestru al anului trecut“, spune Bogdan Florea, directorul general al Trenkwalder. Compania pe care o conduce a avut o evoluție impresionantă de-a lungul crizei, în 2010 marcând o creștere a cifrei de afaceri cu 130% față de anul precedent.

 

După cum subliniază Bogdan Florea, „meritul“ pentru această evoluție nu revine însă neapărat investitorilor străini, așa cum ar fi fost de așteptat: „Firmele româneşti încep să adopte modele occidentale şi să apeleze la servicii profesionale calificate mai ales  atunci când este vorba de viitorii lor angajaţi, care le vor ajuta că crească în continuare. Numărul acestor companii în totalul afacerilor Trenkwalder s-a dublat în ultimii doi ani."