Chiar dacă ar aduce bani mulți și ieftini, un acord de finanțare cu China este un paliativ pentru economie: fără capitalul de încredere dat de FMI, investitorii ar uita complet de România.

Condițiile severe ale acordului cu FMI sunt costisitoare social și, implicit, electoral. De aceea, orice alternativă pare tentantă. Ideea unei înțelegeri cu China, pe principii similare, a găsit imediat adepți. Președintele PSD, Victor Ponta, a declarat tranșant că nu este de acord ca România să se mai împrumute de la FMI. În favoarea acestei reorientări sunt vehiculate atât avantajele - dobânda mică, restricțiile puține, cât și alinierea României la noile tendințe care prefigurează China ca viitorul lider economic. Însă folosirea indistinctă a termenilor - acord de finanțare, împrumuturi, investiții directe, cumpărarea de obligațiuni - creează confuzie. Potrivit analiștilor economici, un acord cu China nu l-ar putea înlocui pe cel cu FMI. Motivul este simplu: România nu are nevoie doar de bani, ci şi de un girant cu tradiţie, credibil pentru politicile economice. Investițiile chineze sau împrumuturile prin cumpărarea de obligațiuni sunt posibile variante de finanțare, dar garanţia FMI nu poate fi suplinită de un alt tip de acord.

 „Nu știu care ar fi avantajul să luăm de la China sau Rusia. Trebuie să înțelegem că nu ne dă nimeni bani degeaba. (...) În condiții în care ai probleme de credibilitate, îți trebuie o undă verde, o ștampilă că ai politici credibile. Nouă asta ne trebuie, mai mult decât banii“, a explicat guvernatorul  Mugur Isărescu. De altfel, creditele date de China țărilor în curs de dezvoltare nu le-a făcut pe acestea mai atractive pentru alți investitori, cu atât mai puțin cu cât condițiile nu sunt publice.

Ce ar căuta chinezii la noi?

În Africa, Asia Centrală și America Latină, China a împrumutat zeci de miliarde de dolari în ultimii ani, iar în decembrie anul trecut a anunţat o dublare a împrumuturilor pentru Africa, până în 2012. Financial Times constata că valoarea împrumuturilor date de Banca Mondială, în ultimii doi ani, a fost mai mică decât cea a împrumuturilor date de China.

Spre deosebire însă de Banca Mondială şi FMI, care impun reforme economice, în principal privatizări şi liberalizarea comerţului, dar şi respectarea drepturilor omului, combaterea corupției sau protecția mediului, China nu are nicio politică de acest fel. Interesul său este pentru țări cu resurse bogate. Astfel, numeroase state africane au primit nu doar credite, ci chiar ștergerea acestora, în schimbul unor contracte pentru extragerea materiilor prime. Investițiile în infrastructură ale țărilor în cauză au fost executate nu numai cu bani chinezești, ci și cu firme chinezești. Având o economie dirijată de stat, China ia deciziile privind atribuirea contractelor la nivel guvernamental. România nu are pentru China o atractivitate comparabilă cu a acestor ţări pentru că este lipsită de resurse bogate şi are o legislaţie riguroasă, aliniată la cea europeană, în domeniile concurenței și ajutorului de stat. Chiar dacă pretenţiile Chinei par mai avantajoase decât cele ale FMI și ale Băncii Mondiale, analiștii internaționali cred că există clauze ascunse, iar banii nu sunt cheltuiți întotdeauna responsabil. Oficialii FMI și cei ai Băncii Mondiale sunt tranşanţi în această privinţă, considerând că datoriile acestor ţări sunt nesustenabile și vor duce la o nouă criză. De cealaltă parte, susţinătorii Chinei spun că instituţiile financiare se tem de competiţia agresivă a statului asiatic.Recent, criza i-a permis Chinei să pătrundă mai mult și în Uniunea Europeană. Covârșită de datorii, Spania a primit asigurări de la China că îi vor fi cumpărate obligațiuni de şase miliarde de euro.

Republica Moldova a luat un miliard  de dolari de la chinezi

Rolul de creditor al statelor dezvoltate nu este nou pentru China, care deține circa 1.000 de miliarde de dolari din datoria externă a SUA. Analiștii străini nu privesc cu optimism ajutorul dat Spaniei sau, eventual, altor state UE.

„Problemele Europei sunt de natură profund structurală, iar China nu le poate rezolva, chiar dacă poate astupa breșele pentru câteva săptămâni“, a declarat Mark Williams, analist Capital Economics, citat de AFP. În România, China nu a dat împrumuturi şi a făcut puţine investiții, de circa 400 milioane de dolari, deşi este vădit interesată de această zonă, dovadă fiind împrumutul masiv dat Republicii Moldova, echivalent cu 10% din PIB-ul acestei ţări. Complet lipsită de materii prime, dar bine situată geostrategic, Moldova are o legislaţie permisivă, putând oferi condiţii preferenţiale.

România are mai puţine atuuri pentru investitorii chinezi la acest capitol. În acest context, propunerea de înlocuire a finanţării FMI, dar nu şi a acordului stand-by, nu ar trebui să prezume interesul Chinei, cu atât mai puţin în condiţii foarte convenabile, de a finanţa datoriile României.

110 mld. USD este valoarea împrumuturilor date de China, în ultimii doi ani, în timp ce Banca Mondială a acordat 100 de mld. USD

... articol original