Ungaria şi-a permis să renunţe la acordul cu FMI pentru că statul maghiar şi-a păstrat o poziţie puternică în sistemul bancar, în principal prin grupul OTP extins la nivel regional, iar capitalul local a fost protejat pentru ca grupul petrolier MOL să-şi menţină independenţa, în timp ce statul român se complace în poziţia de "yes-man", fără a avea nici acum o strategie proactivă cu măsuri de relansare economică, susţine fostul bancher Nicolae Dănilă (foto).
El a condus timp de 7 ani cea mai mare bancă românească, BCR, pe care ar fi văzut-o dezvoltată pe modelul unui "campion naţional", inclusiv cu activităţi internaţionale. "Rămân la convingerea că un sistem bancar controlat într-o pondere însemnată de capitalul autohton constituie elementul cheie care poate da forţă şi autonomie unei ţări şi care îi permite să se consolideze în interior şi să privească şi la extinderea activităţii unor firme naţionale în afara granitelor. Este unul dintre avantajele competitive păstrate şi întărite de cele mai multe ţări, inclusiv de Ungaria", afirmă Dănilă. În ultimul deceniu, la insistenţele FMI şi ale Uniunii Europene autorităţile au acţionat în sensul creşterii ponderii capitalului străin în sistemul bancar, care a ajuns să controleze circa 80% din piaţă. Dănilă consideră că guvernanţii unguri şi-au făcut bine temele, iar renunţarea la FMI nu este o decizie superficială sau populistă. "Elementele de fond i-au încurajat şi i-au determinat să ia deciziile actuale, care de fapt nu au de-a face cu efecte pe termen scurt, de la o zi la alta, ci contribuie la implementarea unei strategii de ieşire din criză şi relansare sustenabilă a economiei cu bătaie pe termen mediu şi lung."
 

... articol original