Inflaţia a continuat să scadă rapid în ultimele luni, intrând sub pragul de 4%, însă multe bănci continuă să plătească dobânzi de peste 7% pe an pentru a-şi păstra clienţii şi a compensa slăbirea sprijinului de la băncile-mamă.
Legătura dintre evoluţia inflaţiei şi dobânzile oferite de bănci la depozitele în lei s-a rupt de mai multe luni, pe piaţă detaşându-se un grup numeros de instituţii de credit cu situaţii particulare speciale care în loc să reducă dobânzile, chiar plusează cu oferte menite să atragă clienţii sau să-i ţină pe loc pe cei îngrijoraţi de posibilele efecte locale ale crizei externe.
Criza externă a făcut ca mai multe filiale de bănci străine să nu se mai poată baza decât în situaţii deosebite pe finanţări de la bănci-mamă, orientarea strategică fiind pe cât posibil auto-finanţarea de pe piaţa locală.
În acest context, un grup aparte îl constituie băncile cu capital elen, care se detaşează de cel puţin doi ani prin dobânzile generoase pe care le plătesc la depozite. Iar aceste dobânzi se reflectă inclusiv în pierderile înregistrate de băncile greceşti, pentru că dobânzile de peste 7% la resurse atrase sunt greu de justificat prin oportunităţi de plasament care să asigure o minimă rentabilitate.
În prezent, dintre băncile cu capital elen iese în evidenţă Bancpost, filiala locală a EFG Eurobank, care pune la bătaie cele mai generoase dobânzi disponibile la depozitele standard în lei: 7,75% pe an la depozitele pe douăsprezece luni sau 7,5% pe an la depozitele pe şase luni. Aceasta în condiţiile în care inflaţia a scăzut la 3,45%.
Generozitatea Bancpost - o instituţie de credit care înregistrează de peste cinci an pierderi după standardele româneşti de contabilitate - se extinde şi asupra dobânzilor la depozite în euro, pentru care se oferă să plătească 4,35% pe an la depozitele pe douăsprezece luni, respectiv 4,25% pe an la cele pe şase luni. Bancpost se află într-o situaţie specială cu atât mai mult cu cât ar urma să intre în fuziune cu Alpha Bank, ceea ce va însemna schimbarea întregului portofoliu de produse de economisire.
Dacă Alpha Bank, partenera sa de fuziune, a abandonat brusc în primăvară lupta pentru depozite cu dobânzi peste media pieţei, Bancpost a rămas să se întreacă în generozitate cu grecii de la Piraeus, care plătesc 8% pe an la depozitele în lei pe cinci luni şi nu mai puţin de 4,8% la depozitele în euro cu aceeaşi scadenţă. Cu alte cuvinte, ambele bănci fac tot ce pot în materie de preţuri la depozite pentru a-şi ţine clienţii pe loc şi, eventual, pentru a atrage unii noi.
Bănci care plătesc 7,75% sau 8% pe an la depozitele în lei nu găsesc plasamente rentabile în titluri de stat, iar creditarea extrem de slabă complică orice socoteală legată de profitabilitatea spre care ar fi normal să tindă. Presiunea sub care se află probabil astfel de bănci pentru a face rost de finanţare implică inclusiv eforturi de a atrage de la clienţi lei care să fie eventual transformaţi în euro prin operaţiuni de swap valutar. Compensarea reducerii sprijinului extern este cu atât mai dificilă cu cât majoritatea băncilor au depozite mult mai mici decât creditele acordate.
La nivelul întregii pieţe dobânda medie la depozitele noi în lei a scăzut sub pragul de 7% pe an de-abia din luna aprilie, iar de atunci nu a coborât nici măcar cu jumătate de punct procentual. La început o anumită inerţie a dobânzilor putea fi justificată de inflaţia încă ridicată, care trecea şi de 8%. În iulie rata inflaţiei a căzut însă sub 5%, iar în septembrie a alunecat şi sub 4%.
Bănci mari precum BCR, BRD sau Raiffeisen au anticipat această mişcare prin dobânzile bonificate la depozite, însă implicit nu au făcut decât să amplifice fractura de pe piaţă. În prezent există peste 10 bănci care plătesc mai mult de 7% pe an pentru a atrage depozite în lei.
Grecii au ofertele cele mai agresive, dar sunt secondaţi îndeaproape de alte bănci precum Millennium, care a fost scoasă de către banca-mamă de pe lista priorităţilor strategice, Banca Carpatica, care nu are un acţionar străin strategic care să-i furnizeze valută, sau Banca Feroviara - cea mai tânără instituţie de credit de pe piaţă.
În primăvară, Banca Naţională a transmis unele semnale publice către băncile care exagerau cu generozitatea, însă în ultima vreme nu a mai făcut-o, în condiţiile în care surse bancare afirmă că multe bănci în cauză au dificultăţi în a accesa finanţare de pe piaţa interbancară şi atunci depozitele atrase reprezintă o sursă de lichiditate cu atât mai importantă.
Recent, BNR le-a recomandat băncilor cu capital elen să-şi facă rezerve de lichiditate pentru a preveni eventuale probleme pe relaţia cu băncile-mamă, iar din această perspectivă mişcarea Bancpost sau a Băncii Româneşti de a ieşi cu noi dobânzi agresive pare explicabilă.
Se poate ajunge însă şi la situaţii delicate în care bănci scoase la vânzare precum ATE Bank atrag deponenţi oferind dobânzi atractive de 7,25% pe an la lei sau 4,5% pe an la euro.
Garanţia oferită de stat pentru depozitele de până la 100.000 de euro îi poate face pe clienţi să ignore un anumit element de risc, însă în acelaşi timp poate fi amplificat dezechilibrul de pe piaţă dintre băncile cu poziţii delicate şi băncile preocupate să-şi conserve profitabilitatea, întărindu-şi marjele de dobândă.
Printre băncile foarte generoase se numără şi jucători din top 15 după active. Adăugând şi numeroasele bănci mici care oferă dobânzi mari la depozite, rezultă o masă importantă de instituţii de credit care practic nu pot face nicio mişcare de ieftinire a împrumuturilor.
Iar această situaţie ajunge să nu mai aibă legătură nici cu inflaţia, nici cu dobânda-cheie a BNR, ci strict cu problemele de lichiditate determinate de situaţia externă.
Post new comment