Piaţa imobiliară românească nu a dezminţit. La fel ca în toată lumea, după o perioadă explozivă, a urmat un declin abrupt. Unii investitori au fost precauţi şi au făcut plasamente mai puţin riscante, alţii nu au anticipat însă momentul culminant.  Citeşte cât de surprinzătoare a fost criza din real-estate pentru o parte din marii actori.

Întâi au venit investitorii speculativi, care după ce şi-au atins targetul - să facă bani - au plecat spre alte ţări emergente. Fondurile de investiţii au mirosit şi ele potenţialul unei ţări de proprietari prin definiţie, dar cu locuinţe mai vechi decât timpurile, cu birouri îmbâcsite, amenajate în aceleaşi apartamente ceauşiste şi cu o poftă nebună de shopping, dar fără mamuţi comerciali.

Au cumpărat, au format portofolii de zeci de mii de metri pătraţi de construcţii noi, le-au vândut la cele mai bune randamente din Europa sau le-au închiriat. Primele tranzacţii cu imobile de birouri din Bucureşti, parafate în 2003 - Opera Center şi Europe House – s-au făcut la un randament de 12%-13%, în timp ce pieţele mature ofereau yelduri la jumătate. Marii dezvoltatori, companii de renume cel puţin european, s-au avântat şi ele într-o piaţă a recordurilor.

...articol original