Băncile au în ianuarie şi în februarie 250 de licitaţii de vânzare a imobilelor executate silit. Numărul caselor şi al terenurilor executate silit a crescut semnificativ în ultimele luni. Deşi preţul este mult mai mic decât cel de piaţă, imobilele se vând foarte greu.

După avalanşa de credite vândute în perioada 2004-2008, băncile comerciale scot acum la raft locuinţele şi terenurile recuperate prin executare silită de la clienţii cu probleme.

Astfel, pentru lunile ianuarie şi martie, instituţiile de credit au în acest moment programate peste 250 de licitaţii. Chiar dacă executarea silită a debitorilor este o soluţie de compromis pentru bancă, având în vedere diferenţa mare dintre preţul de vânzare şi valoarea de recuperat, tot mai multe instituţii de credit aleg să-şi posteze pe paginile web proprii anunţurile de vânzare.

Chilipir greu de cumpărat

Astfel, dacă în toamna anului trecut doar trei bănci (Raiffeisen Bank, Banca Românească şi Bank Leumi) îşi anunţau licitaţiile pe site-ul propriu, acum, numărul lor a ajuns la nouă. Alte bănci, dar şi instituţii financiare nebancare, preferă să posteze anunţurile în ziarele şi site-urile de profil.

Raiffeisen Bank are acum postate pe site-ul propriu 75 de anunţuri, Bank Leumi -74, Alpha Bank - 28, iar OTP Bank - 37. Banca Românească are programate pentru ianuarie şi februarie 10 licitaţii, Credit Europe Bank la fel, iar Volksbank şi Romanian International Bank câte patru.

CEC Bank nu are postat pentru următoarea perioadă niciun anunţ, deşi în noiembrie şi decembrie a organizat 51 de licitaţii, majoritatea în Bistriţa-Năsăud.

În ciuda preţului de vânzare semnificativ mai mic decât valoarea de piaţă, imobilele executate silit de bancă se vând greu. De exemplu, un apartament cu patru camere în sectorul 4 din Bucureşti a ajuns să fie scos la vânzare cu un preţ de pornire de aproximativ 60.000 de euro (având un preţ de evaluare de 80.000 de euro), după ce banca a fost nevoită să organizeze mai multe licitaţii.

Faptul că astfel de imobile pot fi cumpărate numai cu bani lichizi, nu şi prin credit, face ca numărul celor interesaţi să nu fie unul foarte mare. Totodată, există riscul ca debitorul să-şi plătească datoria sau să conteste decizia băncii oricând pe perioada de executare şi, astfel, toată procedura de cumpărare, care este una îndelungată, va fi dată peste cap.

În viitor, creşterea ofertei de bunuri în executare ar putea determina o scădere a preţurilor de pornire şi, în cele din urmă, o cerere mai mare.