„Suntem un grup de clienţi nemulţumiţi de ING Bank. Nu suntem de acord cu noua marjă propusă de ING. Contractele noastre au deja aplicată o marjă fixă. Nu vrem două marje. OUG 50/2010 menţionează o singură marjă. Vrem să ne strângem cât mai mulţi pentru a fi reprezentaţi de un avocat într-un proces colectiv împotriva ING.”

Acesta este mesajul de întâmpinare de pe pagina grupului de pe yahoo (ing_oug50@yahoogroups.com) pe care s-au înscris aproape 400 de membri. Aceştia au schimbat iniţial opinii pe net cu privire la modificarea contractelor de credit propuse de bancă, s-au întâlnit apoi faţă în faţă.
Au hotărât să nu semneze actele adiţionale şi se organizează pentru a da banca în judecată, fiind nemulţumiţi de răspunsurile primite de bancă, care nu se arată dispuse să negocieze cu ei dobânzi mai mici.

Să vedem concret de ce se plâng clienţii băncii şi care au fost răspusurile acesteia.

ING Bank a acordat, în perioada 2006-2008, credite cu dobânzi calculate în funcţie de rata de referinţă internă, de 3%, pe care banca îşi rezerva dreptul să o modifice în funcţie de anumiţi indici, la care se adăuga o marjă fixă, de 3,75% sau 4,75%, ceea ce însemna o dobândă totală de 6,75%-7,75%. Ulterior, banca a majorat dobânzile iar acum propune clienţilor, în actele adiţionale pe care a început să le trimită din 7 septembrie, dobânzi în jur de 7,42%-8,42%, mai ridicate decât în contractele iniţiale şi chiar decât creditele noi.

Cum explică ING modificarea dobânzii

„Rata de referinţă a reprezentat, până la apariţia O.U.G. nr. 50/2010, rata internă de finanţare a ING Bank, al cărei maxim se determină prin cumulul a 3 indici (Rata de Piaţă + Costul Rezervei + Costul de lichiditate), ING Bank rezervându-şi însă dreptul de a stabili în orice moment o rată internă de finanţare mai mică decât cea calculată astfel”, se arată într-o răspuns al băncii la solicitarea unui client care a contractat un credit de nevoi personale cu ipotecă în euro.
Banca continuă explicaţiile: „Rata de piaţă reprezenta rata de dobândă reprezentativă pentru perioada de finanţare determinată de moneda creditului (de exemplu, media EURIBOR pentru creditele în EUR, la 12 luni calculată pentru ultima lună calendaristică).

... articol original