Cand analistii economici alearga de la o televiziune la alta ca gainile fara cap, prin panica generala creata de informatii prea detaliate si de crawluri innebunitoare, o analiza adevarata lipseste cu desavarsire.  De altfel, cine sa mai aiba si timp sa analizeze ceva atata timp cat este mult prea zapacit de puhoiul de vesti proaste – conectat parca cu un cordon ombilical la stirile din minut in minut transmise frenetic de agentiile de stiri? Si totusi, fara o analiza la rece nu facem decat sa ne invartim inutil pe loc, ca un titirez.

Intrebarea zilei este: de ce suntem in groapa si ce am putea face pentru a iesi? Romania are, in esenta, o problema de cheltuiala bugetara excesiva in raport cu incasarile. Exista trei complicatii, corelate, ale acestei probleme. In primul rand incasam mult mai prost decat majoritatea tarilor europene. In al doilea rand cheltuim mult mai mult decat ne-am putea permite efectiv avand in vedere incasarile. In al treilea rand, o parte prea mare a acestor cheltuieli sunt directionate catre salarii pentru bugetari . Bugetarii sunt si prea multi ca numar si cu sporuri scapate de sub control in anumite cazuri. Presedintele spunea metaforic ca avem un om slab (sectorul privat) care duce in spate un om de 200 de kilograme (reprezentat de birocratie plus clientela politica). Ce nu ne-a mai spus presedintele este ca in loc sa mai reducem din grasimea obezului, noua propunere de majorare a TVA-ului este echivalenta  cu a-i mai si taia o mana slabanogului care duce obezul in spate.

Solutiile economice sunt clare, dar dureroase pentru o administratie paralizata:  in primul rand, restructurarea celor care taie frunze la caini prin ministere si agentii – dar si pe plan local – pentru a nu arunca niste costuri suplimentare, prin impozite majorate, in carca majoritatii romanilor. In loc de o restructurare inteligenta, realizata agentie de agentie, avem pana acum fente la televizor si taieri doar din gura. Din aceasta cauza, vom avea impozite trantite de azi pe maine fara o analiza temeinica. In al doilea rand, nu putem sustine o cheltuiala cu salariile care a depasit un sfert si se indreapta spre o treime din fondurile totale ale statului – acest lucru nu il poate face nimeni in lume.  Avem insa un talent nativ in a evita solutiile optime, de aceea vom avea somajului cam dublu fata de cum ar fi trebuit sa fie in aceasta perioda, daca politicile publice ar fi fost mai rationale. Ca “bonusuri” suplimentare vom avea majorarea preturilor, scaderea consumului si intoarcerea Romaniei la situatia din anul 2004 – va amintiti, atunci cand nu o duceam foarte bine nici unii, creditele la liber nu se puteau obtine foarte usor, iar salariile erau cu mult mai mici.

Am sa structurez mai jos 18 solutii pentru iesirea din dezastru, cate una pentru fiecare luna de viata a guvernul Boc. De la guvern nu am auzit foarte multe detalii despre solutii – iar rezultatele acestei lipse de idei vor fi vizibile in perioada urmatoare. Totusi, nu inteleg de ce un om cu un laptop poate veni intr-o dupa-amiaza cu mai multe solutii decat a putut un guvern instalat de 18 luni , avand 1.400.000 de oameni in subordine? Nu pretind ca detin adevarul absolut, insa avem nevoie acum ca de aer de solutii care sa ne poata scoate din groapa – solutii mediocre sau mai bune, dar trebuie cautate!  Solutiile propuse aici sunt regrupate in patru capitole mari: primul se refera la restructurarea unor institutii ale statului,incepand cu Fiscul, cel de-al doilea propune intarirea controlului financiar, bugetar si a cadrului de derulare a cheltuielilor, cel de-al treilea propune reducerea ponderii statului in economie iar ultimul propune masuri pentru domolirea cresterii inflatiei, efectul imediat al majorarii TVA-ului.  Daca s-ar realiza doar jumatate din acest program, s-ar putea renunta la majorarea TVA-ului si a celorlalte impozite, precum si la taierea pensiilor.

In situatii ca cea de acum, romanii se plang mereu de trei lucruri: ca nu stim ce sa facem, ca nu avem cu cine si in final ca nu avem bani suficienti. Este fals ca nu stim ce sa facem - exista o puzderie de propuneri excelente, care au fost lansate in ultimii douazeci de ani si au fost apoi uitate prin sertarele prim-ministrilor care s-au perindat la putere, unele dintre ele implementate cu success de ani buni in tari vecine. Este fals si sa spunem ca nu avem cu cine. Sectorul privat geme de economisti decenti, cu o capacitate de analiza foarte mare – dar nu ii intreaba nimeni nimic, in afara de vreun jurnalist ratacit. In fine, placa cu banii insuficienti nu mai este nici ea de actualitate. Avem, de exemplu, de patru ori mai multi bani pentru medicamente ca in 2000, dar ii gestionam de patru ori mai prost – pentru a obtine aproximativ aceleasi rezultate ca in urma cu 10 ani. Stim, asadar, si ce sa facem si avem si cu cine. Ce ne lipseste este dorinta de a lua ceea ce se gaseste chiar in fata noastra si a ne apuca de implementat solutiile existente, inclusiv cele de mai jos.

Răzvan Oraşanu, fost consilier al Primului Minstru (2005-2009)

...articol original